Istoria Porsche in motorsport – Începutul (partea I)

Nici că exista un producător mai bun pentru începutul acestei serii. Născut pentru compeţitii, Porsche este în continuare cel mai mare producător auto sportiv din lume. Până şi denumirile maşinilor pe care le cunoaştem astăzi, le apreciem, dar nu ni le permitem, sunt inspirate din evenimente sportive, după cum veţi vedea.

Începutul

Ferdinand Porsche, o figură marcantă a automobilismului începutului de secol XX, fiind inginerul din spatele primului hibrid electric (Lohner-Porsche), a Volkswagen Beetle sau a Mercedes-Benz S/SSK. Cariera sa a început în 1906, când a fost recrutat de Austro-Daimler ca şef al departamentului de design.

În 1931, după ce reuşeşte să vândă câteva design-uri auto cu nou înfiinţata sa firmă de consultanţă, Porsche decide să producă o maşină de curse pentru care nu avea client. Aşa ia naştere proiectul P-Wagen, bazat pe conceptul aerodinamic cu motor central al lui Max Wagner. Proiectul era aliniat formulei 750, care presupunea ca vehiculul, fără pilot, carburant, ulei, apă şi anvelope să cântărească maxim 750 kg.

Partea cu „nu avea client” din paragraful anterior nu este preambulul unei poveşti motivaţionale care să satisfacă cititorul nerăbdător. Proiectul a fost finanţat dintr-un împrumut şi două sponsorizări de scurtă durată. Zundopp a renunţat după ce a ajuns să cunoască succesul în lumea motocicletelor, iar NSU a părăsit proiectul din cauza costurilor prea mari cu tehnologizarea liniei de producţie.

Salonul auto de la Berlin

Anul 1933 avea să aducă veşti bune pentru Porsche. La Salonul Auto de la Berlin, Fuhrer-ul anunţă începutul a două programe de motorizare a naţiunii: Maşina poporului (cunoscută astăzi ca Dieselgate), şi un program de curse finanţat de stat, ce urma să debuteze în 1939 cu o cursă Berlin-Roma, în care inginerii germani să îşi demonstreze măiestria în faţa întregii lumi.

Despre „Maşina poporului” vom vorbi cu altă ocazie, odată ce vom fi publicat suficiente articole cât raportul referinţelor către totalitarismul german la totalul conţinut de pe blog să fie unul acceptabil.

Astăzi vorbim despre programul de curse, pentru care Mercedes primeşte în 1933 granturi de o jumătate de milion de mărci, pentru a dezvolta maşina ce va ului mapamondul şi va stabili supremaţia ingineriei nemţeşti. Porsche reuşeşte să îl convingă pe Fuhrer că două companii pot dezvolta un produs mai bun decât una singură, obţinând – spre maxima delectare a Mercedes, care apucase să dezvolte W125 – 250.000 de mărci din totalul de 500.000.

Astfel ia naştere P64, sau TIP60K10 – un prototip de curse cu mecanică de Beatle, motorizat cu 4 cilindri in linie, ce produceau 50 de cai. P64 atingea viteza maximă de 160 km/h.

Trei astfel de maşini vor fi produse până la izbucnirea războiului, fiecare cu povestea ei. Spre exemplu, americanii au descoperit una dintre maşini după război şi au defilat în ea după ce au decapotat-o.

Incompatibilitatea dintre conflicte mondiale armate şi competiţii de motorsport a afectat cursa Berlin-Roma, care a fost amânată până la o eventuală înviere a acelui regim totalitar.

Inventiv, Porsche a trecut la fabricarea de tancuri, demonstrând că nu există cerere pe care să nu o poată satisface.

Ai rezistat până aici, grozav! Partea a doua a seriei va fi publicată miercurea viitoare, la aceeaşi oră, în exclusivitate pe Mechanicats. Între timp poţi să îţi arunci un ochi peste „Tipurile de competiţii auto”, descrise tot de mine, sau ne poţi urmări pe Facebook şi Instagram, ca să afli din timp când mai publicăm articole interesante.

Dacă ai infomaţii ce pot îmbunătăţi actualul articol sau vrei să ne sugerezi teme pentru articole viitoare, sau doar să ne saluţi, dă-ne un semn aici.