După încercările – mai mult sau mai puţin controversate – de a crea prima sa maşină proprie de curse, despre care v-am povestit în Istoria Porsche în Motorsport, începutul, şi după ce anii ’50 îi aduc o sumă de victorii, detaliată în Partea II a seriei, astăzi vă povestesc despre anii ’60.
Şi să nu vă aşteptaţi la puţin. Decada a 7-a a secolului XX a marcat evoluţie tehnologică fulminantă, multiple modele lansate, testate şi îmbunătăţite, noi rivalităţi, precum şi debuturi şi victorii mai mult sau mai puţin inedite.
Să ne începem, deci, incursiunea în anii ’60:
Anii ’60 – supremaţia în cursele de anduranţă
În 1960, Porsche 718 (pe care îl cunoaşteţi din partea II a seriei), marchează victorii la Sebring (unde producătorul deţine recordul la constructori cu 18 victorii) şi la Targa Florio (unde Porsche deţine recordul la constructori cu 18 victorii – nu, nu am facut copy-paste).
La Targa Florio, Porsche va mai câştiga şi in ’63, ’64, ’66, ’67,’68,’69 şi ’70. Dacă aţi fost atenţi aţi remarcat că din serie lipseşte anul 1965. În 1965 Porsche a pierdut în faţa unui Ferrari pilotat de Nino Vaccarela. Acesta aproape a câştigat în 1960, când, după a treia tură în faţa clasamentului a avut o defecţiune tehnică, fapt ce a permis victoria Porsche. Mai târziu, Vaccarela va ajunge să piloteze pentru Porsche.
1962 – Porsche în Formula 1
După ce, la finalul anilor ’50, Porsche şi-a încercat norocul cu 917 RSK în Formula 2, în 1961 maşinile din Formula 2 au fost mutate în Formula 1, unde design-ul învechit al lui Porsche nu putea fi competitiv.
În concluzie, în 1962 introduc Porsche 804 care va aduce singura victorie (pe cont propriu) a producătorului la constructori în Formula 1, mai exact la Grand Prixul francez. La finalul sezonului aceştia s-au retras din Formula 1 din cauza costurilor prea ridicate. De bună seamă, Porsche tocmai achiziţionase Reutter, iar diferenţele dintre maşinile de Formula 1 şi maşinile de stradă erau oricum prea mari pentru a fi o direcţie fezabilă.
1963 – Porsche 911
În 1963, la Salonul Auto de la Frankfurt, Porsche prezintă maşina la care ne gândim cu toţii atunci când auzim numele producătorului.
Porsche 911, creat pentru a înlocui 356, se dorea a fi mai puternic, mai mare şi mai confortabil decât predecesorul său. Producţia a început în 1964, iar modelele erau echipate cu un motor răcit cu aer, de 1.991 cc cu 6 cilindri în linie, ce dezvolta 130cp. Noul model va aduce un aport major la portretul Porsche în motorsport. Acesta va câştiga Raliul Monte Carlo în 1968 şi 1969, iar modelele folosite în cursele anilor ’70 vor fi bazate pe acesta.
Iniţial, numele maşinii a fost 901, însă introducerea sa pe piaţa franceză urma să schimbe acest fapt. Peugeot, pe care ni-l închipuim dând nevricos din picior, a punctat că drepturile pentru denumirea modelelor din 3 cifre cu 0 la mijloc îî aparţin pe piaţa franceză. Porsche, probabil, a spus „Bine, Boss” şi a redenumit 901 în 911, rezolvând cel mai infantil conflict al lumii auto.
1964 – anul în care fibra de sticlă devine sexy
După ce s-a retras din Formula 1 la finalul sezonului 1962, Porsche a creat o maşină pentru a concura la clasa GT a FIA.
În 1964 introduc modelul 904 GTS. Oficial, numele său a fost Porsche Carrera GTS, mulţumită aceleiaşi probleme care a dus la redenumirea lui 911. Introducerea 904 a marcat începutul unei serii de maşini ce va culmina cu dominantul şi controversatul 917.
Deoarece motorul cu 4 cilindri al lui 356 îşi atinsese limita, Porsche simţea că este nevoie să inoveze. Astfel, în speranţa de a atinge performanţă ce depăşea imaginaţia – 70 de cai pe litru (în anii 60 oamenii nu aveau prea multă imaginaţie) – dezvoltă un motor cu camere de ardere hemisferice şi carburatoare Weber. Motorul, cu costuri ridicate de construcţie si asamblare – surprinzător pentru un concept inovator, va ajunge să producă 180cp, din 1500cc, cu o greutate de 140kg şi să fie folosit în 34 de modele, durabilitatea sa dovedindu-se pe măsura costurilor.
Caroseria lui 904 era din fibră de sticlă, trădând o construcţie concentrată pe motorsport, în profund contrast cu maşinile de serie modificate întroduse în competiţii de uzinele concurente ale vremii.
Modelul le va aduce victoria la Targa Florio şi în Campionatul European de Viteză în Coastă. Şi că veni vorba de coastă…
1965 – Bergspyder, un 904 pentru coastă
În 1965, Porsche lansează succesorul lui 718 RS Spyder, mai exact modelul 904 Bergspyder. Acesta nu a fost gândit pentru a fi frumos, după cum se poate observa:
Mulţumită caroseriei din plastic şi a eliminării elementelor inutile pentru coastă (cum ar fi plafonul, parbrizul şi copilotul), Bergspyder cântarea doar 570kg, cu 120kg mai puţin decât omologul său coupe.
Caroseria urmează să fie modificată de multe ori în sezonul 1965 – credem noi – ca urmare a protestelor piloţilor ruşinaţi să coboare din cea mai urâtă maşină a campionatului.
Sinistra hidoşenie era propulsată de un motor de 2.0 (introdus în 1962 pe Porsche 718 PS 61), cu un sistem de injecţie Bosch, ce livra 260 cp la 8.800 rpm. Bineînţeles, victoria sezonului 1965 din Campionatul European de Viteză în Coastă a aparţinut Porsche.
Din cele 5 bucăţi fabricate, 3 au fost distruse în accidente.
1966 – Anul în care Porsche introduce două maşini, doar una denumită înspre disperarea Peugeot
În 1966 Ferdinand Piech (care avea 28 de ani la acel moment) primeşte o poziţie importantă în cadrul departamentului de dezvoltare al Porsche. Luându-şi rolul în serios, probabil pentru că viaţa de noapte în anii ’60 nu era la fel de solicitantă ca azi – angajaţi cu vârsta de 28 de ani din toată lumea, despre voi vorbesc – acesta începe dezvoltarea lui 906, un model a cărui ambiţie a fost să fie mai uşor decât predecesorul său. Pentru a-şi realiza ambiţia, acesta a eliminat tot oţelul din caroserie şi l-a inlocuit cu fibră de sticlă, demonstrând că broşurile oficiale mint parţial din când în când.
Porsche 906 cântărea doar 580kg, inclusiv motorul său fiind mai uşor decât cel al 904. În mod normal, era echipat cu un motor cu 6 cilindri care producea 210cp la 8000rpm. Ocazional, cu precădere la competiţiile de viteză în coastă, caracterizate de altitudini superioare, motorul era înlocuit cu unul cu 8 cilindri, apt pentru a concura cu Ferrari Dino.
[Deşi am stabilit că nu se pune problema monogamiei, se pare că există, totuşi, o fidelitate în relaţiile de rivalitate ale producătorului german]
Porsche 906 a debutat la Daytona, unde a câştigat la clasa sa împotriva lui Dino. Victorii de clasă câştigă în acelaşi an şi la Sebring, Monza, Spa şi Nuerburgring.
Victoria din ’66 de la Targa Florio nu aparţine uzinei, ci lui Willy Mairesse care a pilotat un 906 privat.
Tot în 1966 a fost introdus şi 910. Porsche 910 nu era profund diferit de 906, dacă nu menţionăm faptul că nu putea fi condus pe stradă. Salva, însă, o grămadă de timp la pitstop-uri. Să spunem că era doar mai uşor, mai scurt şi folosea anvelope de altă dimensiune decât 906.
A existat şi un 910 Bergspyder, pentru competiţiile de viteză în coastă, care a câştigat campionatul în ’66, ’67 şi ’68, doar victoria din primul an fiind a uzinei.
1967 – Anul în care piloţii Porsche şi-au schimbat poziţia
La propriu. Introdus în cursa de la Le Mans din ’67, Porsche 907 avea scaunul pilotului poziţionat în partea dreaptă, ceea ce le oferea piloţilor un avantaj pe traseul predominant antitrigonometric.
Nici performanţele nu au fost neglijate – 907 atingea 302km/h, propulsat de motorul 2.0l cu 6 cilindri ce dezvolta 220cp.
Performanţele superioare ale Ford-ului V8 au dus la apariţia unor zvonuri referitoare la schimbarea regulamentului. Astfel, Porsche, ai cărui angajaţi aveau – probabil – urechi mai mari decât cei ai concurenţilor, încep să se pregătească, echipând 907 cu un motor cu 8 cilindri ce dezvolta 270cp din 2200cc.
1968 – Aparentul Fiasco 908
În 1968, FIA anunţă limitarea motorizărilor la 3000cc, în concluzie Porsche introduce 908 – prima maşină cu cilindreea maximă admisă a producătorului. Motorul cu 8 cilindri producea 350cp la 8500 rpm, însă avea doar 2 valve pe cilindru.
Porsche 908 nu era pe măsura modelelor moderne F1, care produceau 400cp – dar nu erau adecvate pentru anduranţă. În ciuda victoriei de la Nuerburgring, 908 nu se ridica la performanţele predecesorului său, care a început sezonul cu o serie de victorii şi a continuat să livreze rezultate peste 908. Acest fapt, alături de conjunctura favorabilă creată de absenţa Ferrari din sezonul 1968 şi alte modificări ale regulamentului, a dus la decizia Porsche de a dezvolta o maşină pentru a concura la categoria Group 5 Sports Car, ce avea cilindreea limitată la 5000cc. Acea maşină va fi Porsche 917.
1969 – Se naşte o legendă
Odată cu reducerea numărului minim de unităţi necesare pentru participarea la Group 5, de la 50 la 25, Porsche decide să dezvolte o maşină aptă pentru a concura la această categorie. În numai 10 luni, prototipul bazat pe 908 este gata.
Echipat cu un motor de 4.5l, ce atingea 100km/h în 2.3 secunde, 917 avea de îndeplinit o misiune: a fost creat pentru a oferi Porsche prima sa victorie la general la Le Mans.
Testările au evidenţiat, însă, caracterul sălbatic al noului Porsche. Brian Redman, pilot de uzină, a afirmat că acesta este incredibil de instabil, necesitând toată lăţimea drumului atunci când este condus cu viteză. Nu este de mirare că în acel an, la Nuerburgring, toţi piloţii au preferat 908.
Caracterul sălbatic al lui 917 va duce la o tragedie în ediţia 1969 a Le Mans. John Wolfe, primul pilot privat cu 917, va muri în urma accidentului din prima tură la Maison Blanche. Nici celelalte maşini nu s-au calificat pentru a aduce victoria Porsche: una dintre ele a avut o scurgere de ulei, iar cealaltă a avut defecţiuni la cutia de viteze în cea de a 21-a oră a cursei, pierzând poziţia de lider. În cursă a mai rămas doar 908-ul lui Hans Herrmann, a cărui vitctorie a fost furată de Ford cu un avans de… 120m.
Anii ’60 au adus Porsche o sumă considerabilă de victorii: Targa Florio în ’60,’63,’64,’66,’67’,68 şi ’69, Sebring în ’60 şi ’68, Daytona în ’68, Formula 1 în 1962, World Sportscar Championship în ’69, cursa de la Zeltweg din 1969 – singura victorie a lui 917, Raliul Monte Carlo în ’68 şi ’69, precum şi victorii în Campionatul European de viteză în coastă din ’60 până în ’66.
Încheiem apoteotic incursiunea noastră în anii ’60 şi te aştept miercurea viitoare pe blogul nostru, pentru partea IV a seriei. Anii ’70 aduc pentru Porsche mult doritele victorii, reînvie rivalităţi vechi şi continuă direcţia de evoluţie şi inovaţie setată până acum. Între timp poţi să îţi arunci un ochi peste „Tipurile de competitii în motorsport”, sau ne poţi urmări pe Facebook şi Instagram, ca să afli din timp când mai publicăm articole interesante.
Dacă ai infomaţii ce pot îmbunătăţi actualul articol sau vrei să ne sugerezi teme pentru articole viitoare, sau doar să ne saluţi, da-ne un semn aici.