Istoria Porsche în motorsport – anii ’70 (Partea IV)

În anii ’70 Porsche înregistrează nu mai puţin de 31 de victorii la general. Chiar anul 1970 aduce Porsche o mult râvnită victorie, semnalând începutul unui deceniu fulminant. Acesta va fi cel mai bun deceniu de până acum al producătorului în motorsport, o evoluţie pe care cei ce au citit şi partea III a seriei o consideră absolut normală.

Acum, să continuăm de unde am rămas săptămâna trecută. Vă amintiţi, probabil, că vorbeam despre 917 şi caracterul său labil, iată că în…

1970 – Îmblânzirea bestiei

În iunie 1969 Ferrari începe producţia unei maşini care să concureze cu Porsche 917. Astfel, sezonul 1970 va vedea reînvierea rivalităţii dintre cei doi producători, cu Ferrari 512 – propulsat de un V12 de 5.0l, încercând să fure victoria de la 917.

Performanţele lui 917 în sezonul 1969 au lăsat de dorit, de aceea Porsche a semnat un acord cu John Wyer, care a devenit partenerul oficial pentru dezvoltare. În timpul testelor de pe Oesterreichring, iniginerul şef al lui Wyer – John Horsman, a remarcat caroseria, decorată cu insecte defuncte în urma testărilor.

Nu am fi menţionat un fapt atât de trivial, dacă acesta nu ar fi dus la o descoperire. Macabrul model indica faptul că aerul nu curge peste partea din spate, aşa cum era proiectat. Câteva foi de aluminiu mai târziu, maşina a fost modificată pe loc, obţinând forţa de apăsare necesară. Noua versiune a fost denumită 917K (Kurzheck – adică coadă scurtă), demonstrând că, deşi se pricep la inginerie, germanicii nu sunt neapărat creativi când vine vorba de naming.

Parteneriatul cu Wyer nu a fost unul sub semnul exclusivităţii, Porsche oferind suport şi unei alte echipe pentru sezonul 1970. Ba chiar, în acelaşi an a apărut şi o nouă versiune a lui 917, creată cu aportul lui Robert Choulet. 917LH (Langheck – o altă demonstraţie de denumire creativă) avea un corp mai lung şi un motor de 4.9l introdus la Monza, care s-a dovedit nefolositor pentru distanţe lungi.

Porsche 917 nu a fost folosit în toate competiţiile sezonului. 908 a fost scos de la naftalină şi redesenat pentru Targa Florio şi Nuergburgring, unde 917 nu ar fi putut performa pe traseele virajate. Porsche a fost atât de motivat pentru a obţine performanţe în sezonul 1970, încât a creat 3 maşini pentru 3 tipuri diferite de competiţii: 908/03 pentru traseele virajate, 917K pentru traseele de viteze medii şi mari şi 917L pentru Le Mans.

Prima victorie de la Le Mans

În 1970 Porsche obţine mult râvnita victorie de la Le Mans. Cu 9 917 introduse împotriva celor 11 512-uri ale Ferrari (îţi las timp să reciteşti începutul dacă e nevoie), competiţia se anunţa a fi una dificilă.

Ploaia torenţială care a ţinut majoritatea cursei a făcut performanţele maşinilor redundante şi a cauzat, fireşte, câteva accidente serioase. Hans Herrmann este responsabil pentru victoria Porsche, un nume pe care vi-l amintiţi din articolul trecut, în care vă povesteam cum a fost bătut de Ford la Le Mans ’69 cu o diferenţă de 120m.

Porsche şi-a stabilit supremaţia asupra Ferrari, Matra şi Alfa Romeo în prima jumătate a cursei.

[foto – Sunt sigură ca Porsche nu a ratat ocazia să le transmită „Pffffbt” tuturor companiilor competitoare]

Dominaţia Porsche a rezultat în 3 podiumuri şi victorii la toate clasele. Singura parte neplăcută a evenimentului a fost accidentul lui Ickx, care a luat viaţa unui comisar de traseu. Pe de altă parte, producătorul a obţinut prima şi mult râvnita sa victorie la Le Mans, deci ne închipuim că nu au fost din cale afară de supăraţi.

1971 – Sfârşitul lui 908 şi începutul sfârşitului lui 917

În 1971, Porsche 908 a primit aripi verticale. În ciuda acestui fapt, Alfa Romeo Tipo 33 a depăşit toate 908-urile la Targa Florio. Ca răspuns, toate 908-urile înscrise au făcut accident.

Altfel stau lucrurile în cazul 917. În 1971, dominaţia Porsche era stabilită. Singurul potenţial concurent era Roger Penske, cu 512S-ul său modificat, care ajungea la 600cp.

La Nuerburgring, Porsche reuşeşte să obţină poziţiile 1, 2 şi 3, în faţa Alfa Romeo, însă victoriile italienilor la Brands Hatch şi Watkins Glen au stabilit că prototipul 33 ar putea bate inclusiv 917-le.

Aşa a apărut 917/20, care a şi câştigat testele din 1971 de la Le Mans. Der Trueffeljaeger von Zuffenhaussen (Vânătorul de Trufe din Zuffenhausen – se pare că ne-au auzit plângerile referitoare la naming), era vopsit roz pentru cursa de 24 de ore şi simula o diagramă de măcelărie. Maşina nu a ajuns, însă, să şi concureze.

De ce? – te aud întrebând. Ei bine, deoarece Reinhold Joest i-a redesenat caroseria în timpul unui test nocturn, după ce frânele au refuzat să îl asculte. Acest fapt a fost datorat menţinerii programului de service, în ciuda faptului că 917/20 avea o mai mare uzură pe frâne decât originalul.

Una peste alta, Porsche a reuşit să bată 4 recorduri în acel an la Le Mans: Cea mai rapidă tură în calificări, cea mai rapidă tură în cursă, cea mai mare viteză de top şi cea mai mare distanţă acoperită. Toate cu 917. Doar nu cu 917L, deoarece niciuna dintre aceste maşini înscrise nu a ajuns la finish.

De acum înainte, 917 va fi folosit predominant în competiţiile din America de Nord şi în competiţia Can-Am.

Anii ’70 – Era lui 911

În 1970, Bjoern Waldegard obţine victoria în Raliul Monte Carlo, la bordul unui 911S. Şi poziţia secundă a podiumului este ocupată tot de un 911S, urmat în clasament de un Alpine-Renault A110. În 1971, Waldegard obţine poziţia a treia, cu un Porsche 914, iar în ’72 Gerard Larrousse urcă pe poziţia a doua a podiumului, cu 911S. Porsche se va întoarce pe podiumul de la Monte Carlo abia în 1978, când 911 Carrera îi aduce victoria.

În 1973, Porsche dezvoltă Carrera RS, pentru a se alinia la omologarea pentru motorsport. Acesta era echipat cu un motor de 2,7l ce dezvolta 210cp, iar întreaga maşină cântărea în jur de o tonă.

Modelul a adus contribuţia sa la seria de victorii generale. În 1973, Porsche obţine victorii la Sebring, Daytona şi Targa Florio. Modelul condus de Leo Kinnunen îi va aduce producătorului în acest an primul podium in raliuri – poziţia a 3-a, ce-i drept – în Finlanda.

Anul 1975 vine cu primul Porsche Turbo – 930 Turbo, echipat cu un motor de 3.0l ce dezvolta 260cp. Numele este doar o referinţă internă, maşina fiind, în fapt, un 911. În ’76, versiunea de curse denumită 934 participă la Le Mans. Unde – aţi ghicit – câştigă. Anul aduce victorii pentru Porsche şi la Sebring şi în WSC.

Şi anul 1977 se dovedeşte a fi unul grozav pentru Porsche în motorsport. Carrera RS le aduce victorii la Daytona, Sebring, WSC, Le Mans şi, cum am spus mai devreme, în campionatul European de viteză în coastă.

1976 – Naşterea lui Moby Dick

Anul 1976 va rămâne în istorie ca anul în care s-a născut o altă maşină de legendă în atelierul din Zuffenhausen. Porsche 935 (cunoscut din ’78 ca Moby Dick) va câştiga 123 de curse din totalul de 370 în care va fi introdus.

Creat ca o evoluţie normală a prototipului Carrera 2.1 turbo, care a obţinut poziţia secundă în clasamentul general de la Le Mans-ul anului 1974, Porsche 935 era echipat cu un motor de 3.0l ce producea nu mai puţin de 561cp şi cântărea 970kg (limita minimă admisă de FIA la Group 5).

Începând din 1978, Porsche renunţă la tradiţionala răcire cu aer şi echipează 935 cu un motor răcit cu apă, cu 4 valve pe cilindru – cu o capacitate de 3.2l ce atingea între 750-850cp. Moby Dick îşi va stabili supremaţia în acest an, câştigând cursele de la Daytona, Sebring şi WSC.

În campionatul European de viteză în coastă, însă, anii ’78 şi ’79 vor aduce 935 poziţia a 3-a în clasamentul general, imediat sub 934 Turbo.

În 1976 Porsche introduc şi 936 – o maşină bazată pe 930, creată pentru a concura la Group 6, în WSC şi la Le Mans. Jacky Ickx câştigă în acel an la Le Mans, iar modelul înregistrează victorii şi în WSC.

1978 – Revizii şi schimbări

Am precizat deja că în 1978 Porsche renunţă la răcirea cu aer pentru 935, însă schimbările nu se opresc aici.

Porsche 930 Turbo primeşte un motor nou, de 3.3l şi 300 de cai, precum şi o modificare a eleronului, necesară pentru aplicarea intercooler-ului. Tot începând de acum, Porsche renunţă la „Carrera” şi redenumeşte modelul în 911 Turbo.

1979 – Final de serie victorios

Finele anilor ’70 vine cu victorii pentru Moby Dick la Sebring, Daytona, Le Mans şi în WSC.

Decada a opta a secolului XX a permis Porsche să se distanţeze de concurenţă, a adus mult aşteptatele victorii şi evoluţii tehnice pe măsură. Săptămâna viitoare ne continuăm incursiunea în istoria Porsche în motorsport cu anii ’80 – de departe cel mai bun deceniu al producătorului, care îşi va face apariţia şi în Formula 1, după cum vom observa. Între timp poţi să îţi arunci un ochi peste „Tipurile de competitii în motorsport”, sau ne poţi urmări pe Facebook şi Instagram, ca să afli din timp când mai publicăm articole interesante.

Dacă ai infomaţii ce pot îmbunătăţi actualul articol sau vrei să ne sugerezi teme pentru articole viitoare, sau doar să ne saluţi, da-ne un semn aici.