Istoria Porsche în motorsport – anii ’80 (Partea V)

După ce anii ’70 au adus Porsche mult râvnitele victorii despre care v-am povestit în partea IV a seriei, decada a 9-a a secolului XX va fi de departe cea mai bună a producătorului în motorsport.

În anii ’80, nemţii îşi vor stabili dominaţia asupra unor competiţii, vor reveni în Formula 1 după mai bine de 20 de ani de absenţă şi vor dezvolta noi prototipuri şi noi maşini, cu performanţe nemaiauzite până atunci. Să ne începem, deci, incursiunea în anii ’80:

1980 – Aproape cel mai sărac an în victorii

În 1980, Moby Dick reuşeşte să aducă victoria Porsche la general la Daytona şi Sebring. Ediţia din ’80 a Campionatului European de viteză în coastă îl are campion tot pe Porsche, cu un 930 pilotat de Roland Biancone. Şi poziţiile 2 şi 3 ale podiumului îi aparţin, cu 934 Turbo, respectiv 935 K3. Acelaşi an a adus victoria Porsche şi în Tour de Corse, opera fiind a lui Jean-Luc Therier.

Subestimarea Cosworth-ului lui Rondeau se dovedeşte, însă, costisitoare pentru palmaresul producătorului din acel an. Ediţia cu numărul 48 a Le Mans, va debuta cu o ploaie torenţială, care a afectat vizibilitatea piloţilor. Începutul cursei a fost unul temperat pentru producătorul german. O sumă de probleme tehnice mai târziu, Jacky Ickx ajunge în fruntea clasamentului.

Reînceperea ploii este privită cu atitudini diferite de cele două echipe – în timp ce Ickx decide să îşi schimbe anvelopele, Jaussaud (Team LePoint Jean Rondeau) continuă cursa cu slick-uri – decizie corectă ce îi permite să îşi păstreze poziţia în fruntea clasamentului. În ultima tură a competiţiei, acesta pierde controlul, predând victoria lui Jean Rondeau.

[Pentru prima şi ultima oară în istoria Le Mans, competiţia este câştigată de un pilot pe care il cheamă precum pe maşina sa.]

Profitând de finalul competiţiei, Jackie Ickx şi-a anunţat retragerea din motorsport. Vestea bună este că nu vorbea serios, fapt ce i-a permis să aducă victoria Porsche la Le Mans în 1981.

În 1981, Porsche obţine victorii în WSC, la Le Mans, Daytona şi Sebring, dar şi în campionatul European de viteză în coastă. Karl Heinz Linnig este autorul ultimei victorii a Porsche în acest campionat.

1982 – Naşterea lui 956

Construit în ’82 pentru WSC, Porsche 956 este deţinătorul recordului de la Nordschleife din 1983, când, sub tălpile lui Stefan Bellof, a parcurs traseul de 20km în 6:11.13 la calificări. Recordul va rămâne în picioare timp de 35 de ani, fiind doborât de Timo Bernhard, la volanul unui.. aţi ghicit, Porsche 919 Evo.

Încă de la început, era clar că 956 e pus pe fapte mari. Modelul a debutat la Silverstone, iar la Le Mans a stat în fruntea clasamentului timp de 24 de ore, ceea ce ne face să ne întrebăm în cât timp şi-au dat seama producătorii concurenţi că nu au nicio şansă. În ’82, toate cele 3 Porsche 956 obţin poziţii pe podiumul competiţiei.

Anul 1982 aduce Porsche 5 victorii la general: Le Mans, WSC, GRC, Sebring şi Daytona. Anul 1983 aduce şi el, 5 victorii la general: Ai ghicit! Le Mans, WSC, GRC, Sebring şi Daytona.

1983 – Întoarcerea în Formula 1

Succesul modelelor turbo din anii ’70 a motivat întoarcerea Porsche în Formula 1, alături de McLaren. Din motive de aerodinamică, motoarele etichetate TAG, aveau pistoanele montate la 90 de grade şi erau răcite cu apă, modificare despre care vă aduceţi aminte că a apărut la motoarele fabricate de Porsche tot în ’70, odată cu Moby Dick.

Monoposturile propulsate de Tag-Porsche au obţinut 2 titluri la constructori în 1984 şi 1985. În total, Mc Laren a obţinut nu mai puţin de 27 de victorii între ’84 şi ’87, 19 dintre ele aparţinând lui Alain Prost, iar restul de 5 lui Niki Lauda.

Insistenţele piloţilor pentru dezvoltarea unor motoare mai puternice, mai apte de a concura cu BMW, Renault, Ferrari sau Honda, au fost întâmpinate cu calcule de fezabilitate de către Porsche şi TAG, şi au fost respinse pe motivul costurilor prea ridicate, dar şi pentru că motoarele aveau puteri egale cu cele ale BMW, Renault şi Ferrari, şi în plus… consumau mai puţin.

1984-1987 – Perioada de glorie

Am precizat deja că între ’84 şi ’87, parteneriatul Porsche-McLaren a fost unul roditor. Însă eforturile nemţilor nu au fost direcţionate exclusiv spre Formula 1. În acest interval, Porsche vor obţine victorii repetate la Le Mans, Sebring, Daytona, în GRC şi WSC.

În 1984 şi 1986, Porsche reuşeşte să câştige şi raliul Paris-Dakkar cu Porsche 953 (911 – cu tracţiune integrală), respectiv nou introdusul 959.

Anul 1987 este cel mai slab al seriei, marcând începutul declinului. La general, în ’87, Porsche înregistrează victorii la Le Mans, Daytona, Sebring şi în Formula 1.

1984 – 956 este înlocuit

De 962. Şi dacă nu vi se pare deloc bizar, aflaţi încă de pe acum că în ’84 nu exista 961, acesta urmând să fie întrodus în ’86 la Le Mans.

Debutul lui 962 a avut loc la Daytona în 1984 şi nu a fost unul glorios. Maşina a fost în fruntea clasamentului până în tura 127, când probleme la motor şi cutia de viteze au forţat retragerea din cursă. Începând din ’85, modelul îşi va aduce aportul la moştenirea Porsche, obţinând victorii în WSC, la IMSA GT, precum şi în Campionatul japonez de Prototipuri sportive. Victorios va ieşi şi din competiţia de la Le Mans, în 1986 şi 1987.

1986 – Introducerea lui 959, 961

Porsche 959, iniţial creat pentru Grupa B şi apoi introdus în vânzare către publicul larg (mulţumită cerinţelor de omologare FIA) a fost cea mai rapidă maşină de serie la vremea ei, atingând viteze de top de 339 km/h. Şi asta nu e tot – e una dintre primele maşini de performanţă echipate cu tracţiune integrală (a cărui performanţe au dus combinaţia turbo-tracţiune integrală în zona de specificaţie standard pentru Porsche), echipată nu un simplu turbo, ci cu un twin-turbo şi a fost considerată cea mai avansată maşină de serie din punct de vedere tehnologic.

Două 959 au fost introduse în 1985 la Rallye des Pharaons. Unul dintre ele a câştigat evenimentul, iar cel de-al doilea…. ei bine, a luat foc.

În 1986, Porsche obţine poziţiile 1,2 şi 6 în raliul Paris-Dakar. Rene Metge, campionul Porsche din ’84, ocupă prima poziţie, iar cea de a doua de Jacky Ickx, un nume pe care am început să îl vedem deja prea des, de la începutul seriei.

În ’86, varianta modificată a lui 959 – Porsche 961 (serios, când ajung la 999 ce vor face?) debutează la Le Mans – aici câştigă la clasa sa, însă termină cursa pe poziţia 7 în clasamentul general.

În ’87 la Le Mans, pe locul 11 în clasamentul general fiind, Kees Nierop a selectat din greşeală treapta a 2-a a cutiei de viteze, direct dintr-a 6-a, fapt ce l-a propulsat într-un parapet. Acesta a reintrat în cursă, pentru a fi somat de echipă să se oprească şi să iasă din maşina care era în flăcări, confirmându-se laitmotivul piromaniei lui 959. Maşina în cauză poate fi văzută la muzeul Porsche.

1988 – Începutul declinului

Anii ’88 şi ’89 vor aduce Porsche victorii doar la Sebring, respectiv Daytona. În 1988 la Le Mans, victoria le-a fost luată de Jaguar, care a depăşit toate maşinile Porsche încă din a doua tură. Nemţii primesc, însă, premiul de consolare, ocupând poziţiile 2 şi 3 ale podiumului, precum şi toate poziţiile între 5 şi 10 în clasamentul general.

În ediţia ’89 a Le Mans, Porsche va ocupa poziţia 3 a podiumului, deoarece primele 2 poziţii vor fi ocupate de… Mercedes Sauber Team.

Anii ’80 au avut o contribuţie majoră la palmaresul sportiv al Porsche, marcând cel mai număr de victorii la general, precum şi reîntoarcerea cu succes în Formula 1. De aici lucrurile pot merge într-o singură direcţie. Te aştept săptămâna viitoare, tot miercuri, tot aici, cu ultima parte a seriei.

Între timp poţi să îţi arunci un ochi peste „Tipurile de competitii în motorsport”, sau ne poţi urmări pe Facebook şi Instagram, ca să afli din timp când mai publicăm articole interesante.

Dacă ai infomaţii ce pot îmbunătăţi actualul articol sau vrei să ne sugerezi teme pentru articole viitoare, sau doar să ne saluţi, da-ne un semn aici.